Continutul articolului:
Copilului nu-i lipseste nimic. Si totusi...
Descifrati semnalele transmise de bebelus
Recunoasteti dupa tipete ce ii lipseste bebelusului
Totul incepe si ia amploare cand copilul implineste 3 saptamani: seara de seara aceleasi "urlete". Medicii spun ca de vina ar fi colicile. Dar de cele mai multe ori pe bebelusi nu-i doare burtica, ci ii enerveaza lumea cu care inca nu s-au obisnuit. in mod relativ normal, sugarii pot să prezinte episoade de plans insotite de o stare de agitatie cu durate de circa 2 ore/zi la varsta de două săptămani, 3 ore/zi la 6 săptămani si o oră/zi la 12 săptămani.
Dupa trei luni, problema aceasta este de domeniul trecutului. Orele de urlete din fiecare seara sunt din ce in ce mai rare, in familie se reinstaleaza linistea. Dar pana atunci, serile in care bebelusul are "program" de plans par ingrozitor de lungi. Deseori, parintii sunt exasperati. Orice ar incerca sa faca pentru a-l linisti, micutul continua sa planga.
"Are colici." - "E balonat." - "Nu s-a obisnuit cu laptele."
Cam asa ceva li se explica parintilor, chiar si in cele mai recente carti pentru ingrijirea copiilor se repeta aceeasi poveste, despre colicile care ii fac sa sufere. Realitatea este ca un copil care striga mult inghite mult aer, ceea ce-i provoaca dureri de burta.
Dar, in majoritatea cazurilor, nu durerile de burta sunt cele care determina nesfarsitele ore de plans seara. Peste tot in lume, bebelusii sanatosi tipa seara cat ii tin puterile. Si continua sa tipe in ciuda tuturor tentativelor parintilor de a-i linisti. Inainte sa implineasca 2 saptamani nu se pune atat de acut aceasta problema. Dar tipetele vor incepe, vor lua amploare si vor atinge punctul culminant in saptamana a sasea.Care este totusi motivul acestor ore de plans?
Constatarea a fost facuta, in urma cu multi ani, de un pediatru american, T.Berry Branzelton. Pana atunci, ii trata si el pe micutii pacienti cu calmante sau picaturi impotriva durerilor.
Concluzia lui Branzelton este urmatoarea:
- bebelusul trebuie sa invete sa se impace cu el insusi si cu lumea din jur. Nou-nascutul receptioneaza cu toate simturile,senzatiile se multiplica, devenind coplesitoare. Avand un sistem nervos nematurizat inca, pentru el constituie o problema prelucrarea tuturor perceptiilor, lumina, voci, galagie, miscari, muzica. Astfel, sistemul nervos este permanent solicitat si din aproape in aproape se va ajunge la inevitabila catastrofa de seara (cand si in familie e mai multa agitatie). Copilul trebuie sa 'urle' pentru ca sistemul lui nervos este suprasolicitat. Si cum sa procedeze parintii cand aceste ore devin de nesuportat? Sa nu faca nici o miscare si sa-l lase sa planga?
- Nu, bineinteles. Copilul este neajutorat si are nevoie de o apropiere tandra. Intai de toate trebuie sa clarificati care este motivul pentru care plange. Are dureri?Ii e prea cald? Prea frig? E umed scutecul? Ii e foame? E obosit?